Sunt ulata.

Eram la restaurantul unde lucrez si se aseaza la o masa o familie cu un baietel.La inceput nu foarte vorbaret dar dupa ce a mancat si probabil a prins forta, a inceput sa vina pe la noi.
Darius, un pusti de vreo trei anisori, cu personalitate.S-a dus in bucatarie a tipat la bucatar ca vrea clatitele mai repede, ne-a povestit cate ceva despre el...noi intrebam el raspundea si uite asa ne-am strans cu totii pe langa el.Mai in gluma mai in serios, intrebat daca sunt frumoasa el a raspuns ca sunt urata.
"Esti ulata! Esti ulata! Esti ulata!" Asta a inceput copilul sa strige, si colegii nu se mai puteau opri din ras, eu nu ma mai puteam opri din ras, clientii de la celelalte mese radeau si ei , parintii ii strigau sa inceteze si Darius nu se mai oprea.
Reusesc parintii sa-l calmeze pe copil si ii spun sa nu mai zica asa ca sunt frumoasa, ca nimeni nu e urat dar Darius o tinea pe a lui :"Toti sunt flumosi, mami tu esti flumoasa dar ea e ulata, e ulata!"
Pana si el era cel mai frumos, numai eu nu . Dupa ceva munca de lamurire dusa de parinti, ma trezesc cu Darius in bar. "Ia e pentlu tine, am glumit!" Tocmai imi daruise o lalea...
In semn de multumire pentru floare ii spun ca vreau sa il pup.Fara nici un fel de obiectie se apropie de mine sa-l pup. "Ce bine.."imi zic in gand "se pare ca suntem din nou prieteni" dar dupa ce-l pup se sterge imediat .

P.S. Pana a plecat nu am reusit sa-i intru in gratii...

Balena la metrou

Oare ce au femeile astea de sunt vesnic complexate indiferent de cum arata?
Eram la metrou ma indreptam catre magistrala 2, si poate stiti ca dimineata e groaznic de aglomerat, parca s-ar fi spart conducta cu oameni. Dau sa cobor scarile si observ un grup de tineri mai glumeti si pusi pe sotii. Imi vad de drumul si de scarile mele, sa nu-mi rup gatul uitandu-ma dupa acei tineri si dintr-o data, pe un fundal de rasete se aude :" Balena la metrou!"
Si toate femeile au intors capul.Din toate cate eram pe scari una singura depasea putin mai mult normalul.
Socata continui sa cobor scarile cu gandul la fata aceea, cat de penibil trebuie sa se fi simtit, dar cat de penibile au fost si celelalte care au intors capul...

P.S. Nevinovata, si eu am intors capul...

Posta romana

Ma duc si eu ca mai tot omul la posta.Primisem factura de la un colet comandat cu ceva vreme in urma dar nu primisem nici un aviz de la posta. In ideea ca poate au uitat sau s-a pierdut avizul ma duc cu factura la posta poate ridic si coletul.
Stau la ghiseul 5. Stiam eu ca de acolo mai ridicasem un colet.Dupa vreo jumatate de ora de stat la coada ajung in fata ghiseului.
"Buna seara stiti am si eu de.....Imi pare rau domnisoara dar nu de aici se ridica scrisorile mergeti la ghiseele 1, 2, 3,sau 4".
"Doamna, zic eu, dar nu o scrisoare trebuia sa primesc ci un colet...Oricum mergeti la celelate ghisee noi nu avem asa ceva, si vorbiti cu sefa X, eu tot insistam ...dar de aici am mai ridicat un colet asemanator...da chiar nu intelegeti ca nu avem un colet pe numele dumneavoastra..."
Ma duc la ghiseul 2, stau si acolo la coada, ajung in fata ghiseului explic ce vreau si doamna cauta intr-un teanc de scrisori.
"Imi pare rau nu avem nimic"; ii repet ca eu caut un colet si zice : "Aaa pai de la ghiseul mesagerii se ridica pachetele. Mergeti acolo."
Ma duc, si asa acasa nu imi plangeau copii de foame.
Stau si mai mult dar inarmata cu rabdare ajung intr-un final sa vorbesc si cu doamna de acolo.In mare parte aceiasi poveste si ce credeti ..ma trimite iar la ghiseul 5 unde am stat prima data, sa o rog pe doamna de acolo sa caute dupa nume .Deja imi venea sa le bat. Nu intelegeam cum e posibil sa primesti ceva dar de fapt sa nu primesti.
O iau de la capat la ghiseul 5 si acolo mi se pune un caiet in brate sa caut singura.Cum e posibil asa ceva? Dar ei ce mai fac acolo?

P.S. Coletul e de negasit. Oare angajatii postei romane stiu de capul lor?

Dimineata pe racoare...

Ca multi alti tineri, mi-am petrecut si eu o mare parte din vacantele de vara pe la bunici.Imi placea sa merg mai ales ca se strangea mereu "brigada" mare si se lasa cu chefuri pana dimineata la discoteca din sat. Da... aveam cea mai tare discoteca din comuna, o fosta moara cu interiorul colorat, o oraga de lumini si manelutze la greu...ne uita Dumnezeu acolo pana dimineata pe racoare ...Distractie nu gluma.Pacat ca erau si perioade mai nasoale...cand veneau parintii pe capul meu. Atunci se termina smecheria si trebuia sa fiu acasa la ora 24 precum cenusareasa.Cand distractia era in toi eu plecam acasa.Pe tata nu-l puteam fenta, se prindea prea repede dar pe mama...
Intr-o vara vine doar mama.Lucru bun ca tot dimineata pe la 4, 5 ajungeam acasa.Cum asa? Pai avea un somn mult prea profund ca sa ma auda cand vin, dar cum "ulciorul nu merge de multe ori la apa"... Ma intorc intr-o dimineata la 5 intru in casa si dau de matusa-mea treaza si agitandu-se prin casa." Ce ai de nu dormi?" o intreb. "Fata esti nebuna! "imi zice, "s-a trezit maica-ta, te cauta prin casa...o sa te manance cu fulgi cu tot" Aoleu asta chiar era o problema, mama e buna dar si nebuna, daca o calci pe coada.
Dupa cateva discutii cu matusa mea, singurul aliat din casa, o aud: "saracuta de tine, toata seara te-ai foit, ai intrat si ai iesit din casa, cred ca ai mancat ceva ce nu trebuia, de aceea nu erai in pat cand te-a cautat." Pai da dar...nimic, planul era facut si ma bag la somn se facuse 6. Ma trezesc si imi fac curaj sa ies din casa si o vad pe mama, "am incurcat-o e cam serioasa, n-a tinut" imi ziceam in gand; nu mai merg curand la discoteca.
"De ce nu ai venit sa ma trezesti? Cum sa stai toata noaptea asa sa iti fie rau? Iti dadeam o pastila, faceam o limonada....te simti mai bine?" "Da mama ...n-am vrut sa te trezesc...erai obosita..." Ufff ce bine am scapat cu fulgii la locul lor :))

P.S. Nici in ziua de azi nu i-am zis mamei, si au trecut ceva ani...oare sa-i mai spun? :D

Micuta piromana

Mi se intampla de multe ori sa imi vina cate un gand de genu "daca altele pot ,eu de ce nu as putea?", si nu stau mult pe ganduri si trec la treaba.
Ultima mea isprava de proportii, dar nu singura de genul asta, a fost incercarea de a ma epila singura cu ceara.Pana aici nimic deosebit, mai facusem asta.Iau cutia cu ceara, o pun pe foc si am grija de ea ca de ochii din cap pana cand....suna fixu'. De aici s-a cam stricat treaba...
"Inteligenta si cu simtul spontaneitatii foarte bine dezvoltat" imi zic : "ma duc sa raspund si ii spun sa astepte 2 secunde, ce poate sa se intample?" Zis si facut...la telefon o prietena buna.Si incepem sa povestim, si povestim...si ceara pe foc...si iar povestim si dupa vreo 15 20 min de povestit un fum negru isi face loc in sufragerie. Mai stau un minut sa povestesc ce faceam si plec la bucatarie.Deschid usa...o flacara mare pe aragaz, un fum negru iesea pe geam, peretii cenusii si funingine peste tot...AOLEU!!!! Ce am facut!? Cu ce sting focul!?
Nu vreti sa stiti cum ardea.Incerc sa iau cutia in flacari.Reusesc dar ce fac cu ea? O pun pe balcon dar curentul facut de usile deschise indrepta flacara catre tocarie. "Nu nu nu-i bine sa ia si usa foc...zic eu"
Ies pe holul scarii sa caut ajutor, un sfat, ceva si dau de femeia de la curatenie.Ii povestesc, si ea se uita cam ciudat la mine "ce e? am ceva pe fata?" ma intrebam in gand. "Las-o sa arda ca nu ai ce face" zice femeia.
Se stinge intr-un final si incep sa curat; era dezastru si fum sa-l tai cu cutitul.Si dai si spala, sterge, deschide usi, ferestre, scutura, aspira si etc
Vine sora-mea care nu a avut nici timp de reactie, ii spun ca o platesc dar sa ma ajute.Dupa vreo 2 ore de aerisit si alte alea ma duc sa inchid din ferestre. Trag perdeaua de la sufragerie si surpriza...era neagra de fum si funingine."Acum ce mai fac?" Taica-miu trebuia sa vina, in fine iau perdeaua sa o spal...apa neagra.O mai spal o data si tot neagra, incerc si a treia oara si o las in cada, le spun ca trebuia spalata si se descurca ei.
Dau sa ies din baie si arunc un ochi in oglinda..AAAAAAA!!!!!!!!...eram neagra ca un taciune. Ce pot sa zic ....bunicul pierdut in mina era mic copil pe langa mine.Am inteles atunci si de ce femeia aia se uita asa la mine: fata neagra, in urechi si nas funingine, pe par un strat destul de gros, de haine nu mai zic...dar se terminase cu bine.
Daca ar trebui sa dau un sfat acela ar fi "La un salon de cosmetica e mai sigur si iti ia si mai putin timp."

P.S. Am ramas neepilata...

Oamenii strazii

Privim de fiecare data cu dispret acei oameni care iti intind mana prin metrou sa le dai un banut sau care iti arunca apa pe parbriz ca mai apoi sa ti-l spele pentru un leu macar, sau cat te lasa inima, dar ne-am intrebat vreodata de ce au ajuns ei pe strazi,prin canale, gari?
Ce-i drept unii din prostie si lene sa faca ceva in viata dar eu vorbesc de cei care au fost dati afara din case,de copii abandonati prin orfelinate infecte unde erau tratati mizerabil, de batrani bolnavi si neajutorati singuri ramasi pe lume.Ii huiduim de fiecare data,ii gonim si ii trimitem la munca dar eu vin si intreb :unde sa munceasca amaratii daca noi nu-i lasam nici parbrizul sa ni-l spele? Singurul servici pe care si-l fac unii? Oare le-a dat cineva vreodata o "tentativa de servici"?
Probabil ca nu, si poate nici nu o va face cineva dar noi ii dispretuim si in loc sa facem ceva, aruncam tot mai multi in strada...

Oare cine e mai fericit?

Oameni care au mai mult si oameni care au mai putin exista dintotdeauna dar oare cine e mai fericit?
Sa fie acel om care cu portofelul plin de bani pleaca de la un restaurant de fitze catre o agentie de turism si cumpara un bilet de avion pt a pleca din tara cateva zile si apoi se intoarce acasa unde nu gaseste decat o plasma mare pe care o deschide ca sa-i mai aline singuratatea.
Sau poate e mai fericit acel om care munceste o zi intreaga si in drum spre casa se opreste la un magazin sa cumpere cateva dulciuri pe care sa le imparta copiilor care il asteapta cu drag, si poate daca i-a iesit si un "ciubuc" ia si un buchet de flori de la floraria din colt pentu scumpa lui sotie cu care s-a casatorit din iubire hotarati ca impreuna sa porneasca de la zero.

Cum e si cu aprecierea...

Daca ar fi sa fac un top cu ce ma deranjeaza cel mai mult la oameni, cu siguranta lipsa de apreciere ar fi printre primele locuri.
La servici muncesti cu "drag" si spor dar nu iti sunt observate decat greselile si oricat de mici ar fi, atunci par fatale, acasa aduci contributii materiale,financiare si nu numai dar nu-ti spune nimeni nimic decat atunci cand nu contribuii o data si iti reproseaza "De ce nu dai? Cum nu dai?". Prietenii...mai uita cate un mic detaliu (ca le-ai fost mereu alaturi) si te trec imediat pe lista neagra daca nu poti o data. Pana si cersetorul de la metrou care iti spune in fiecare dimineata cand ii dai cate 1 leu, "Sarut mana ! Sa-ti ajute Dumnezeu!", striga dupa tine daca nu ai avut o data marut "Fir-ai sa fii de chitros(a)!"

What it's love?

Nu stiu ce mi-a venit...dar acum trebuie sa dezvolt ideea nu?Asa imi trebuie daca fredonez melodii de dragoste...
Iubirea este, probabil, unul dintre cele mai personale sentimente ale omului, iar studiul ei nu poate fi obiectiv. Fiecare persoana are propriul mod de a intelege iubirea si efectele sale si, de asemenea,iubirea se manifesta in diferite feluri. Te poate izola de lumea inconjuratoare, dar in acelasi timp iti poate deschide portile catre un intreg univers, pana atunci necunoscut. Iti schimba prioritatile,valorile si perceptia asupra lumii, a celorlalti si chiar a propriei persoane.

Iubirea una dintre cele mai sublime actiuni pe care o fiinta umana o poate realiza, un sentiment, o emotie care te cuprinde si te inlantuie in stransoarea ei si pana sa iti dai seama de ceea ce ti se intampla esti sclavul ei..

Coada la examene..

Ca mai tot tanarul din ziua de azi m-am inscris si eu la facultate...cica da bine la C.V. si ai si un viitor mai bun...prostii. In fine...incepuse sesiunea si cu "lectiile" mai mult sau mai putin invatate ma duc si eu sa dau examen. Ajung acolo, urc la etajul unde se afla sala si acolo ce gasesc? O mare de oameni. Putin socata ma uit in jur sa vad poate am intrat in vreun mall si sunt reduceri de 90% la vreun magazin, cine stie poate am gresit cladirea, dar...nu. Ma apropii de multime si aud :"Bai nu mai impingeti!" ; "M-ai calcat, fii mai atent!" ; "Geanta mea!" ; M-ai lovit!" si tot asa. Ma asez la coada mai retrasa si astept o ora, astept doua dar nu avansez deloc.Din mijlocul multimii se mai aude cate unu "Lasati-ma sa ies!". Total bulversata ma tot intrebam ce se intampla, cum sa stai la coada sa dai examen, asa o fi peste tot, de ce nu sunt mai multe sali, oare o sa mai intru si eu?

Dupa inca o ora si ceva de asteptat, prinsa undeva la mijloc si impinsa de cei din spate am intrat...

Ce caut eu aici...!?

Pai e la moda...a fi la moda inseamna sa respecti tendintele propuse de specialistii din domeniu dar sa alegi ce ti se potriveste nu?. Se poarta galbenul dam fuga la mall si cumparam tot ce se poate galben, se poarta bretonul dam fuga la coafor si ne facem breton , se poarta "blogul" ne asezam la calculator si incepem sa tastam.Ei bine asta incerc sa fac si eu in "trendul blogurilor".
"Eu de ce nu, daca am cate ceva de zis?"

Prietenii...

Prietenii falsi nu te-au vazut niciodata plangand pe cand cei adevarati plang alaturi de tine, prietenii falsi stiu cateva lucruri despre tine pe cand cei adevarati ar putea scrie o carte cu tot ce stiu despre tine, prieteni falsi te vor barfi celor ce te barfesc pe tine dar prietenii adevarati le vor inchide gura, prietenii falsi sunt pentru o perioada iar cei adevarati sunt pe viata...

P.S. Si lista nu se termina aici..